Senzatie de o statie de autobuz.

Locul: autobuzul 682.
2-3 min.Doar o statie Ratb.
Stateam ca de obicei spre fata autobuzului, acolo unde ma pot vedea in oglinda soferului ca sa-mi aranjez parul si acolo unde vad in fatza, de parca as sta chiar in dreapta soferului. [imi place sa stau in fata in masina :-X]
Si, deodata masina este umpluta cu mici omuleti, cu ghiozdanele mai mari decat ei si cu uniformele alea pe care eu le-am urat la maxim.
In locul in care stateam eu, mai era loc pentru inca o persoana, asa ca s-a pus o fetita. Din cate am vazut eu, ea avea aceeasi pasiune ca si a mea (sa vada cum merge 682-ul cu 20 km/h - enervanta senzatie X(; sau pur si simplu, ii placea si ei sa se uite la drum si in oglinda :D).
Doamne ce ador sa fie o gramada de copii in jurul meu [:-x] Si ei se imbranceau, si se jucau, si radeau, si mai faceau misto unii de altii [:D].
In fine, fetitza de langa mine era atat de frumoasa :X si avea ochii mari si patrunzatori, puri... I-am observat pentru ca de cate ori aplecam capul ca sa pot sa o privesc, isi ridica brusc privirea, de parca stia ca urma sa ma uit la ea, si imi arunca o privire pana in adancul sufletului. Si ca sa ma calmeze, afisa un zambet atat de dulce si imbucurator. Ce m-a surprins a fost faptul ca atunci cand s-a pus langa mine, si-a aranjat manutele pe bara de care ne tineam din fata noastra, exact cum imi tineam eu mainile. Stiu ca nu vi se pare cine stie ce, dar pentru mine a fost ceva surprinzator. Parca era o copie de-a mea langa mine. Si stateam amandoua si ne uitam pe geam, in aceeasi directie, cu acelasi zambet si privire, dar la inaltimi diferite. M-a facut sa vreau din nou copilaria de pana acum cativa ani [:-((] cand singurele probleme erau: de ce s-a imbolnavit Sailor Moon, pierderea rochitei de printesa a papusii, faptul ca ma gaseau tot timpul cand jucam "v-ati ascunselea" [eram varza la jocul asta, dar perseveram :D] si multe alte lucruri.
Intr-un final, firul reveriei mi s-a taiat cand, din spatele meu il aud pe unul dintre pici zicand "da maa ... am auzit ca si-a schimbat id-ul ca de nu o mai vazusem eu pe messenger". [:|] ID?! MESSENGER?!WTF?!? Avea 7-8 anisori copilul ala.[:|] Apoi au inceput ceva despre Fifa si Cs. Eu la 17 ani am auzit de asta si am inceput sa folosesc internetul.
Si cica noi suntem numiti generatia copy+paste. Oare ei cum se mai numesc?
Ma intreb uneori cu ce amintiri despre copilarie o sa ramana ei. Eu cand sunt trista, visul ma ajuta. Si incep sa visez ... nu la viitor! Pentru ca este prea nesigur ... dar visez la trecut ... ma vad printre prietenii mei, cum alergam, sau saream elasticul, sau jucam sotronul, sau ne certam si ne mai si bateam. Imi vine sa plang cand vad ca toate astea au trecut.
Acum acesti copii ce probleme au? Ca nu li se conecteaza messenger-ul, ca nu pot intra pe nu stiu ce server de CS sau ca s-a stricat telefonul cu mp3. Acum mai bine de 10 ani, noi am baut suc de la tec; acum nu se mai stie de asa ceva. Tipam la geam in fata blocului, sau strigam la poarta cand voiam sa chemam pe cineva afara; acum dau un buzz pe mess sa ii spuna sa iasa, iar daca este marea nenorocire ca vreun amic de 7-8 ani sa nu aiba net, nu ai ce sa faci decat sa il suni pe mobilul cu camera si mp3. Daca ai timp, ii trimiti si un MMS.
Eroii desenelor animate nu mai au nume de zei, sau nume inventate ciudat, ci au nume de sec. XXI,in engleza sau nu: "sonic", "-man", iar personajele nu mai sunt iepuri, ursi sau oameni cu capul mare, sau cu nasul mare si care aveau aceleasi haine in fiecare episod. Acum personajele cu roboti sau creaturi care mai de care mai urate si infricosatoare, iar daca este miracolul sa fie un desen animat cu oameni, acestia parca se schimba de la un episod la altul, alte haine, alt machiaj si nu au nimic specific. Se fac aluzii la sex, droguri, alcool.Ce pot sa spun? Copilaria secolului XXI. Poate ar trebui sa spun "ne-copilarie". [:|]

Si cu asta mi-am spus si oful pe ziua de azi ... I'll be back! Pentru ca am foarte multe ofuri! [:-<]