A trece = a indura, a da uitarii ...

Totul incepe cu incercarea ...
Apoi prea multe promisiuni, prea multe sperante, prea multe vise ... Spulberate!
Nu mai crezi in cuvinte, si din pacate, ajungi sa nu mai crezi in oameni. Crezi decat in ceea ce VEZI, nu in ce ti se promite. Sunt doar sperante, de multe ori sperante desarte.
Ieri erai totul, azi .. nu mai existi!
TRECE timpul ... vin si TREC persoane prin viata ta .... iti lasa sentimente, trairi; iti lasa suvenir FERICIREA, iar apoi durerea ... Si mai rau, amintirile NU TREC.
Induri ... induri ... speri .. speri sa uiti ...
Si incep impresiile. Lasi impresia ca esti in regula, dai impresia unei fericiri, ai impresia ca esti puternic! Oare...?
Orgolii, ambitie, suferinta, amagire, iluzii, vise, framantare, neliniste, lacrimi ...
Regrete, iertare, dorinta, sanse, tradare, dezamagire, durere, ura, din nou lacrimi ...
Si incepi sa ai impresia ca totul sa invarte in jurul celorlalti, ca tu nu mai ai niciun cuvant de spus. Parca ar depinde de altii fericirea ta."Te va face fericit!" ...
Si cu ce vrei tu cum ramane?!
Cu visele tale?
Flushed away ....
Aveai o tabla imensa pe care erau scrise povesti, cuvinte eterne de dragoste, scrise impreuna, vegheate de juramintele in fata divinitatii ...
La ce a folosit totul? Pentru ca totul TRECE.
Totul se sterge cu un burete numit "durere" .. facut din minciuni si din cuvinte grele ce iti doboara cerul peste tine...
Atatea de spus, si atat de putine cuvinte ...